vreau fluturi in burtă.

vreau o provocare din alea, ca după o partidă de frisbee pe la 8 seara, ca să mai scuturi din grijile zilei, care te lasă ud şi mulţumit, indiferent de rezultat.

vreau să mi se pună la dubii toate cele pentru care mă admiră lumea.să mă ia toţi la mişto pentru chestiile pentru care mă admir şi singur.

mazochist sau doar atrofiat? cre că ambele.

Sistemul a intrat in vigoare in anul 2005, şi, deja după 3 ani, nu văd nici un fel de progrese vădite. Ba din contra, calitatea studiilor, reflectată in reuşita studenţilor, lasă foarte mult de dorit. Vă rog să nu vă pripiţi şi să faceţi concluzii grabnice, gen “studenţii nu mai invaţă nimic, indiferent de sistem, că s-au deprins să trăiască pe bani gata”. Situaţia a fost similară şi inainte de Bologna. Procentul ăstora nu a variat serios. Deci nu putem rezuma problema numai la studenţi.

Oficial, am fost invitat la o ediţie a emisiunii Maxima de la NIT, cu tematica “2008 – anul tineretului”. Invitaţi – studenţi absolvenţi de la cîteva universităţi din stînga şi dreapta Nistrului. Invitat special – viceministrul MET, Ion Ceban. Tendinţa emisiunii a fost de a stabili o punte intre problemele studenţilor, tineretului in genere, şi o eventuală serie de propuneri intru soluţionarea lor. Cînd Ceban a deschis gura despre procesul Bologna şi “marile reuşite” condiţionate de aceasta, sala s-a umplut cu mîini pe sus. Evitînd detalii, vreau să spun că, am avut ocazia să-i adresez împreună cu prietenii, cîteva întrebări, la care l-am lăsat mască. A lehăit vreo 10 minute fără să răspundă la ceva concret.

Ce să zic? Dacă insuşi viceministrul nu ştie să-şi apere poziţia, ce putem spune despre cabinetul metodic? Sau despre profesori? Apropo, de profesori.

Neoficial, am avut cîteva ocazii să fiu in companie de kef cu oameni sus puşi (decani, rectori, şamd). N-am ezitat niciodată să-i zădăr cu “Ce credeţi despre Bologna? Cît de bună este?”. N-o să risc a cita pe nimeni, ca să nu stric faţa articolului, insă oamenii care au contact direct cu studenţii şi procesul pomenit mai sus, care lucrează in domeniu de decenii, care nu sunt cu nimic mai prejos după abilităţi analitice şi practică de lucru decît cei ce dictează programul de studii, toţi unanim au spus că reforma invăţămîntului a fost una nereuşită.

Rusia a prins deja la minte la capitolul instruire. A se vedea

Страна бакалавров Болонский процесс лишит Россию специалистов Мэр Москвы Юрий Лужков на заседании столичного правительства во вторник заверил, что в вузах столичного подчинения не будут готовить «бакалавров-недотеп». Он подчеркнул, что когда речь идет об образовании, нужно готовить специалистов, а не бакалавров. «Вопреки тем решениям, которые были приняты, в том числе в Минфине, –… Читать далее > Газета РБК daily

Am prieteni, şi nu puţini, care sunt cu un an-doi mai mici, şi invaţă conform procesului Bologna. Fac un studiu comparativ intre reuşita celor ce au terminat universitatea in 3 ani cu a celor ca mine care au terminat-o in 4 sau 5 (terminat = absolvit ). E un adevărat dezastru calitatea predării şi timpii care li se propun pentru a insuşi. Respectiv, notele la examen de stat şi de licenţă.

Moldova nu este pregătită pentru aceste reforme. Noi nu avem platforma necesară pentru a putea
construi pe dînsa un sistem nou.

La o interogare similară am primit:
Bologna ne oferă cultura invăţării, nu metodele, a spus unul din doctorii habilitaţi ai Universităţii Pedagogice Creangă.
Noul sistem e decît o durere de cap pentru noi şi pentru studenţi a spus unul din profesorii de la USM.
Nici nu mă gîndesc să arunc undeva programul vechi de studii. Simt că o să mă reintorc la el in curînd, a spus unul din decanii de la USM.

Rămîne de gîndit.

Stau uneori şi mă întreb, ce vor de fapt ăştia de la noi din ţară? Oriunde nu mergi la interviu, lumea intreabă dacă ai experienţă cu activităţi care ţin mai des de extracuricular (vedeţi aici de ce).
Te pune adesea in lumină proastă faptul că ştii o grămada chestii la nivel teoretic (pentru cei care chiar ştiu ) însă la intrebări gen “Ce aţi implementat in practică?” rămîi mut, fiindcă poţi să mizezi pe cîteva laboratoare triviale din programul de studii, care la timpul ăla păreau şi erau, chiar, nişte exerciţii fără vădit rost.
Mai poţi miza pe 2-3 proiecte de an (acuma numa 2, ca Bologna rupe) pe care nu se ştie dacă le-ai făcut singurel. Impresiile la interviu sfîrşesc prin a fi destul de modeste. Chiar sa analizăm cazul perfect, cînd avem treabă cu un om impecabil la acest capitol, care, presupunem, are in portofoliu ceva plauzibil, cîţi din ăştia sunt? 5%?

Propriu zis, problema:

Ce este masterul? + 30-50 de lei la salariu? Pentru 2 beri (sau una bună ) să rozi fundu 2 ani pe scaun? E un grad mai inalt decît licenţiatul şi atîta? Demonstrează că ai făcut studii teoretice mai aprofundate? La ce bun, dacă lumea vrea implementări? Să faci masteru numai ca să poţi afirma că eşti mai specialist in domeniu?

In aceeaşi 2 ani de potenţial masterat, ai putea face un serviciu modest, de 8 ore pe zi, in care să acumulezi practică şi experienţă in careva domeniu. Deschideţi orice site cu joburi prestigioase şi impiedicaţi-vă imediat de requirementu “1-3 ani de studii”, şi asta e DOAR MIDDLE LEVEL. Nimeni nu riscă salarii decente angajaţilor fără backup portfolio. Nimeni nu vrea “ciornye laşadki” in firmă .

Bineînţeles ca nu putem neglija varianta cu master+serviciu. Dar nici nu putem să-i dăm mare importanţă. După eficacitate nu e mai mult decît o facultate la FF (fără FRECvenţă/folos). Că dacă mai vrei să combini cu timp liber şi viaţă personală, naiba ştie unde ajungi.

Mă gîndesc că, în fond, e o chestie individuală. Totuşi aş vrea să văd ce crede lumea. Cui i se dă prioritate?

Deci,
cine e pentru

şi cine e pentru

a?

1. Nu sustin nici un fel de norme etice. Pe care mi le pun singur
2. Nu am pus nici un fel de blacklisturi cu cuvinte oribile si scarboase, care dau dovada de prost gust sh vabshe is fuuu Rog oamenii care au a comenta, sa comenteze asa cum simt, si sa scrie orice.
3. Putin imi pasa daca cineva prefera cu diactrice (da, tre sa recunosc, e mai frumos), ca mie spre eGZemplu mi-e lene sa apelez de fiecare data (putoari :”> ), sau daca prefera limbaj buruienos (fuuu again ).
4. Mai bine un comentariu logic si frumos argumentat, ornamentat cu chestii gen “să-ni bag ‘cioru” decat unu plin de norme gramtaicale si fara efect.
5. Sunt salutate si binevenite comentariile sarite de pe fix. mai ales cele sarite rau de tot. Se accepta atacuri la persoana, daca promiteti sa solutionati ulterior cu bere sau inghetata.
6. Puteti sa-mi prezentati toate pretentiile si doleantele. Promit sa nu las niciuna fara analiza (da nu promit ca dupa ce analizez, chiar o sa iau aminte. a se citi punctu 1 )
7. Urasc floodu care n-are nik cu topicu.
8. Parca alte pretentii nu-s. Pîn cînd.

Am ales o modalitate diferita de a ma prezenta. am solicitat lumii sa ma descrie printr-un cuvant. si am primit o lista de rezultate. promit sa fac update de fiecare data cand apare ceva nou.

sper sa va placa.

1. om (asta sormea m-o jignit)
2. nervo-botz
3. pisoi
4. paşutist
5. JOKER (la carti.u never know what i might be worthing..)
6. kanareika (mentovskaia adica.tipa nu scap nish o fata=)) )
7. fotograf
8. pizdeţ
9. Tarantino
10. curvă (la sensu bun )
11. putoari
12. flămînd (veşnic. nu de mîncare)
13. dulcic
14. skolizkii
15. salsa dreamer
16. veselichak
17. ingenios
18. ahuitelino!
19. insistent
20. mitza
21. clueless
22. multioptional
23. adorabil

]]> http://daycat.wordpress.com/2008/07/01/despre-mine-cum-ma-vede-lumea-si-cat-sunt-de-colorat/feed/ 5 Daycat http://daycat.wordpress.com/2008/07/01/to-blog-or-not-to-blog/ http://daycat.wordpress.com/2008/07/01/to-blog-or-not-to-blog/#comments Tue, 01 Jul 2008 06:43:57 +0000 daycat http://daycat.wordpress.com/?p=6 ]]> That is the question.

Am citit undeva ca de cand a dat lumea de bloguri si s-au transformat toti in scriitori de mana a 3a, s-au mai rarit tampeniile care apar pe garduri. Findca in sfarsit putem citi numai dak avem kef, shi numai CE avem kef.

Am creat blogu vreo luna in urma. Asa. Sa fie. Dupa, chiar au fost momente cand m-am gandit ca degeaba am pierdut timpul . Si undeva in adancu sufletului mai am urme de indoiala.

Sa scriu si eu tampenii? Sau despre evenimente politice? Nu. Nu vreu. O sa scriu si eu ce o sa cred ca vrea lumea sa citeasca. N-am idee cand o sa afisez link in YahooMessenger, ca am vast ca asa face lumea